Easter traditions in the Lapus region, in Maramures, Romania - Traditii de Paşte in zona Lapus, judetul Maramures

The article comes in Romanian and English

Traditii de Paşte in zona Lapus, judetul Maramures

Paştele este cea mai importantă sărbătoare creştină, sărbătoare a primăverii care aduce linişte în sufletele oamenilor. Farmecul deosebit al acestei sărbători este dat atât de semnificaţia religioasă (şansa de mântuire) cât şi de tradiţii, care aparţin unor straturi mai vechi precreştine. Ca orice mare sărbătoare creştină şi Paştele are anumite tradiţii şi obiceiuri păstrate şi transmise din generaţie în generaţie, dar şi unele simboluri care o deosebesc de altele, ca: Luminarea de Înviere, Oul roşu, Pasca şi mielul.

Lumea creştină întâmpină această sărbătoare cu o săptămână înainte, ultima săptămână a Postului Mare, Săptămâna Patimilor, când se pregătesc sufleteşte şi trupeşte înăsprind postul cât le stă în putinţă la fiecare. În această săptămână locuitorii Ţării Lăpuşului poartă îmbrăcăminte mai închisă la culoare, de doliu, manifestă o tristeţe generală, sunt mai liniştiţi şi au în gând patimile lui Iisus. Tot în această săptămână se ocupă de primenirea locuinţelor, scot hainele la aerisit, îşi văruiesc casele în interior şi exterior, fac curăţenie prin curţi, îşi  confecţionează haine noi pentru sărbători, bărbaţii lucrează la câmp doar până joi, după aceea ei dau o mână de ajutor soţiilor. Lucru foarte important: Până în Joia Mare toţi oamenii locului trec pe la biserică pentru împărtăşanie şi cuminecare, încearcă să fie mai buni, să ierte pe cei ce le-au greşit.

Tot acum începe pregătirea mâncărurilor specifice sărbătorii. În Joia Mare se vopsesc ouăle cu vopsea de culoare roşie, la casele unde sunt fete de măritat se fac şi ouă încondeiate cu ceară în diferite motive populare. Vinerea se ţine sărbătoare şi se merge la biserică pentru a asculta Prohodul Domnului, iar în Sâmbăta Mare se sacrifică mielul, se pregăteşte mielul umplut, se coc pasca,

cozonacii şi păscuţa, un fel de pâine umplută cu brânză dulce de vacă.

Înainte de miezul nopţii, oamenii se îndreaptă în linişte spre biserică pentru a asista la Slujba de Înviere, pentru a lua lumină. După ce se termină Învierea, oamenii se îndreaptă spre casă şi practică câteva lucruri învăţate de la înaintaşi, astfel: 

Spălatul ritual – După ce au ajuns acasă de la Înviere, aduc apă  neîncepută, o pun într-un vas peste un ban de argint, un fir de busuioc şi un ou roşu. Toţi ai casei se spală pe mâini şi pe faţă cu această apă pentru a fi curaţi ca argintul, frumoşi ca oul şi căutaţi ca busuiocul. Apoi mănâncă din pasca sfinţită care a fost tăiată în cuburi, pusă într-un vas nou peste care s-a turnat vin sfinţit. Pasca se face o singură dată pe an de Paşte, numai de femei văduve, se aplică cu „pecetarul” un semn creştinesc pe ea, se coace apoi se duce la sfinţit la biserică împreună cu vinul în Joia Mare. Înainte de a lua câte o lingură din pască se spune de trei ori: Hristos a înviat!, iar cei din casă îi răspund: Adevărat a înviat! Numai după acest ritual se poate mânca şi din celelalte bucate pregătite special pentru sărbători. De asemenea, după ce se mănâncă pască se serveşte păscuţă, costiţă, miel umplut şi obligatoriu câte un ou roşu spart prin ciocnire, existând credinţa că toţi cei care ciocnesc ouă de Paşti se vor întâlni pe lumea cealaltă. Când sparg ouăle prin ciocnire, oamenii îşi zic: Hristos a înviat!, Adevărat a înviat!

Umblatul în ptiez - În dimineaţa primei zile de Paşte, în zona Lăpuşului, copiii până la 9 ani umblă în ptiez, adică grupaţi în cete mici merg pe la vecini ca să anunţe Învierea Domnului. Când ajung în faţa unei case ei strigă: Hristos a înviat!, la care li se răspunde: Adevărat c-a înviat! Toţi primesc câte un ou roşu şi un pahar de mursă (o băutură obţinută din fermentarea fagurilor de albine). La plecare copiii mulţumesc pentru darul primit şi urează gazdei „Sărbători  fericite”. Se spune că în această zi este bine ca pragul casei să fie trecut prima dată de către un băiat care este aducător de noroc, şi pentru ca în gospodărie să nu fie discordie tot restul anului. În această zi se stă în familie, se spune că nu e bine să mergi în vizită ca să nu conturbi pe cei ce petrec. A doua zi este încetăţenit obiceiul de a merge finii la naşi cu cozonac, pască şi ţuică.

Pupul cu două coarne-colacul ceremonial de Paşte - este o formă de colac ceremonial care capătă prin vechimea lui un interes aparte, se face pentru a se da de pomană la „Masa moşilor de Paşte”. Are mai multe semnificaţii. Luat în sens religios semnifică începutul şi sfârşitul, semnifică şi întunericul şi lumina dar şi dualitatea lumii. Cele două coarne ne duc cu gândul la motivul furcii cu două coarne din arta populară, motiv care se găseşte şi în ornamentele de pe porţile de lemn şi care reprezintă coarnele consacrate unor zeităţi. În alt sens, se spune că cele două coarne ale colacului semnifică şi lupta dintre bine şi rău, lupta contrariilor din gândirea arhaică. Colacul ceremonial se face de către un grup de femei asociat după prescripţii ritualice străvechi, se coace în cuptor pe vatră, se duce la biserică, este aşezat pe masa moşilor şi se împarte între membrii familiei. Parţial se consumă de către familie, iar părţile care rămân din colac se dau la animale pentru a li se stimula înmulţirea, bogăţia, pentru a fi ferite de boli.

Fărtăţia – este o practică prin care două familii apropiate ca vârstă şi interese se obligă prin legământ cu colaci să se ajute în orice muncă, să participe împreună la toate evenimentele de familie, de societate. A doua zi de Paşte au loc astfel de petreceri în zona Lăpuşului, deoarece se crede că cei ce cuprind fărtăţii de Paşti au parte de cea mai bună înţelegere şi întrajutorare reciprocă şi mult spor când se ajută între ei la treburile gospodăreşti. Legământul este urmat de o petrecere cu lăutari, cu masă bogată, la care participă rudele celor două familii implicate.

Descoperirea unor comori – În unele sate din zona Lăpuşului este tradiţia ca în noaptea de Paşte, de la ora zero, un membru al familiei să stea la fereastră sau pe verandă pentru a vedea locul unde apare o flacără albastră, locul unde se crede că sunt îngropate comorile. A doua zi se duc şi sapă cu speranţa de a găsi comorile ascunse în căldări bine ferecate.

Copacul cu ouă – După trecerea sărbătorilor, din ouăle vopsite care au rămas de la masa de sărbători se scoate albuşul şi gălbenuşul cu grijă, cu o linguriţă printr-o mică gaură făcută în partea mai ascuţită a oului. Cojile curăţate se atârnă câte una în vârful fiecărei crenguţe din pomii mai mici din grădină. Se crede că acest lucru sporeşte rodul pomilor din grădină, cojile ouălor rămase de la Paşte protejează grădina, aduc în acest loc bunăstare, belşug, oul îşi continuă funcţia fertilizatoare, este purtător de puteri miraculoase.

Păstrarea acestor tradiţii în timp de către locuitorii din ţinutul Lăpuş este un act patriotic, o formă de respect faţă de strămoşi şi o punte de legătură între trecut şi viitor. Ca fiică a acestei zone şi în calitate de institutor de vreo 35 de ani, încerc să păstrez pe cât se poate nealterate aceste tradiţii, atât în familie cât şi în grupul de elevi ce îmi este încredinţat. Astfel, de vreo cinci ani, la noi în şcoală, s-a încetăţenit obiceiul de a organiza cu prilejul sărbătorilor de Paşte o Expoziţie Internaţională de Artă Plastică numită „Lumina Învierii”.

În cadrul expoziţiei sunt expuse desene ce prezintă scene din viaţa Mântuitorului, obiceiuri practicate în perioada acestor sărbători, desene reprezentând diferite simboluri specifice Paştelui, precum şi desene ce redau preocupările oamenilor şi copiilor în această perioadă a anului. Cele mai autentice şi reprezentative desene ale elevilor care respectă tematica expoziţiei sunt premiate, iar învăţătorii şi profesorii coordonatori sunt răsplătiţi cu diplome pentru activitatea lor de îndrumare. 

Bibliografie:

1.Bogdan, M. Olos si N. Timis- Calendarul Maramuresului, Baia Mare, 1980

2.Pamfil Biltiu, Maria Biltiu, Victoria David—Obiceiuri de Craciun, Anul Nou, Boboteaza si Pasti,

Editura EUROTIP, Baia Mare, 2007

443.Vasile Bele si colaboratorii – Din vatra satului (revista socio-culturala) anul II, numarul 3, luna

martie 2010, Editura EUROTIP, Baia Mare 

Prof. inv. primar Maria Costea , Şc. cu clasele I-VIII „Vasile Alecsandri” Baia Mare, Judeţul Maramures

Easter Traditions from the region of Lapus

Easter is the most important Christian celebration, a spring feast that brings peace to people’s hearts. The special charm of this celebration resides both in its religious signification (the chance of redeem) and in its traditions that belong to older pre-christian layers.

As every big Christian celebration, has its own customs, traditions and symbols carefully preserved and transmitted from father to son, such as: The Resurrection Light, the red egg, the lamb, the Easter sweet cream cheese cake.

The Christian world prepares for this celebration a week before, the last week of the Lent, also called the Passions’ week, when they prepare body and soul, making the lent harsher as much as they can. The peasants from the region of Lapus use to wear darker, mourning clothes during this week. They are more sad and quiet and keep thinking of Jesus’ pain and sorrow. This week is also the time for cleaning the houses and refresh the interior and exterior painting. They clean the yards and also make new clothes for the feast. Men go to the fields only since Thursday, and then help their wives. It is to be mentioned that since the Holy Thursday everybody goes to the church to confess, they try to become better, to forgive the mistakes and help those in need.

By the Holy Thursday, housewives become to prepare the specific meals. They paint the red eggs, and the girls ready to marry also make special Easter eggs with popular motives dyed with wax. On the Holly Friday nobody works. People go to church to hear the mass (the God’s mourning). On the Holy Saturday, lambs are sacrificed. Women prepare the stuffed lamb. They also bake the pound cakes and the sweet cheese cake, a kind of bread stuffed with sweet cow-cheese.

Before midnight, everybody goes to the church to attend the Resurrection mass and to take light. After the end of the mass, they go home and do several things they learned from their ancestors, such as:

The ritual washing. They put fresh water in a basin with a silver coin, some basilic and a red egg. Everybody in the house must wash his hands and face with this water to remain as clean as silver, as beautiful as the egg and as wanted as the basilic. Then they eat pieces of the sweet cheese cake previously dipped in blessed wine. The sweet cheese cake is baked only once in a year, for Easter. It must be made by widow women. After preparation, before baking, women made

a Christian sign on it with a kind of special stamp, “pecetarul”. The sweet cheese cake and the wine are brought to church together, on the Holly Thursday, to be blessed by the priest. Before tasting a spoonful of the cake, people must say three times: “Christ is resurrected!” and the family responds: “Indeed He is resurrected!” Only after accomplishing this ritual people are allowed to eat the other meals. The meals that are served for the Easter table are stuffed lamb, pork ribs and red eggs. The red egg must be broken ritually. It is said that people who break the red eggs for Easter will surely meet in Heaven. When they knock eggs, people say again “Christ is resurrected!” and “Indeed He is resurrected!”

Umblatul în ptiez - On the first morning of Easter, children under 9 years go through the village în ptiez, in small groups. They visit their neighbors to announce that Christ is risen. When being in front of a house, children say the ritual salutation and receive the answer, then the host gives them red eggs and a glass of a special drink called mursa, made of fermented honey comb.

It is said that for Easter morning it’s good to have a boy as the first visitor because it brings luck and also to avoid quarrels in the family. It is not advisable to make visits this day because you could disturb the people who enjoy Christ’s resurrection. The next day, godchildren go to visit their godmothers with presents such as pound cakes, sweet cheese cake and plum brandy.

The two horns fancy bread – the fancy bread for Easter is an old kind of fancy bread especially made to be given for charity for the Easter Mosi (commemoration of the dead members of the family). It signifies the beginning and the end of world, the dark and the light and also the duality of the world. The two horns remember the popular motive of the pitchfork that can also be found on the wooden gates. It signifies the horns of an old pagan divinity. From another point, the two horns of the fancy bread signify the fight between good and evil. The fancy bread is made by a group of women reunited according very old ritual requirements. Then the fancy bread is baked and brought to church and placed on the ancestors’ table to be divided among the family members. People give the remaining parts to the animals to preserve them from sickness and to make them more fertile.

The brothershood The brotherhood is an agreement between two families closely related by age and interests to help each other in any kind of works and also to participate together to the family and village’s life. A great party with good food and fiddler music follows the agreement between the two families.

Discovering treasures There is a custom in some villages from the region of Lapus that one of the family members watches out by the window by midnight, in Easter’s night to see a blue flame. It seems that the blue flame indicates the place where a treasure is buried. If they see it, the next day they will try to dig and find the treasure.

The Easter eggs tree - When the feast time is gone, women gather the remained painted eggs and carefully empty the shells by making a hole in the sharper part of the egg. The clean shells are hanged by the branches of the big trees from the garden because people believe that the trees will bear more fruit and the garden will be protected and prosperity will reign the whole year. The egg carries on its protective and fertilizing virtues.

The fact that people from Lapus have been struggling to preserve those beautiful customs and traditions is an act of patriotism full of respect for the ancestors but also a bridge between present and past. As for myself, being born in the region and having the chance to be an experienced teacher of more than 35 years, I’ve been trying as much as possible to keep these traditions alive in my family as well as among my pupils. As a consequence of this preoccupation, I contributed, in my school, to the international art exhibition for Easter, called “The Light of Resurection ” and destined to children under 14 years.

As a daughter of this region and as a primary school teacher for 35 years, I have tried to preserve these traditions both at home and at school with my class.

Thus, for the last 5 years I have participated in the art exhibitions called “The Light of Ressurection”, organized each year in our school. This international art exhibition shows drawings and paintings inspired by the life and passions of Jesus Christ, customs and traditions, symbols of Easter.

There are also drawings depicting specific preoccupations of this period of the year. The most representative drawings are rewarded with prizes, and teachers receive diplomas for their guiding activity. 

Bibliography:

1.Bogdan, M. Olos si N. Timis- Calendarul Maramuresului, Baia Mare, 1980

2.Pamfil Biltiu, Maria Biltiu, Victoria David—Obiceiuri de Craciun, Anul Nou, Boboteaza si Pasti,

Editura EUROTIP, Baia Mare, 2007

3.Vasile Bele si colaboratorii – Din vatra satului (revista socio-culturala) anul II, numarul 3, luna martie 2010, Editura EUROTIP, Baia Mare

by Prof. inv. primar Maria Costea , Şc. cu clasele I-VIII „Vasile Alecsandri” Baia Mare, Judeţul Maramures

Translated into English by prof. Ioana Osian

Excerpt from “Customs and Traditions from Maramures, Romania”, Editie bilingva romano-engleza, carte electronica, Coordonator prof. Daniela Buda, Coperta prof. Octavian Pop, Editura Casei Corpului Didactic “Maria Montessori”, Baia Mare, 2012, ISBN 978-606-8262-41-5