Famous places in Maramures, Romania – The Merry Cemetery from Săpânţa – Cimitirul vesel din Săpânţa

The article comes in Romanian and English

Cimitirul Vesel Săpânţa 

Faima localităţii Săpânţa se trage de la renumitul Cimitir Vesel care a devenito imoptantă atracţie turistică.

Cimitirul Vesel este un cimitir din localitatea Săpânţa, judeţul Maramureş, faimos pentru crucile mormintelor viu colorate, picturile naive reprezentând scene din viaţa şi ocupaţia persoanelor înhumate. Pe unele cruci există chiar versuri în care sunt amintite, desori cu nuanţe umoristice, persoanele respective.

Numele cimitirului vine din multitudinea de cruci multicolore şi de la poeziile satirice şi epitafele care sunt inscriptate pe cruci. Legenda spune că atitudinea veselă în faţa morţii este un obicei al Dacilor care credeau în viaţa veşnică, iar moartea pentru ei era doar trecerea spre altă lume. ei nu vedeau moartea ca pe un sfârşit tragic ci ca pe o şansă de a întâlni zeul suprem Zamolxe.

Ineditul acestui cimitir este diferenţierea faţă de majoritatea culturilor popoarelor, care consideră moartea ca pe un eveniment foarte solemn. Uneori, caracterul aparte a acestui cimitir a fost pusă în legătură cu cultura dacilor, a căror filosofie era bazată pe nemurire şi pe consideraţia că moartea era un motiv de bucurie, persoana respectivă ajungând într – o viaţă mai bună.

Cimitirul a fost construit la mijlocul anilor 1930 de către artistul popular Stan Ioan Pătraş – sculptor, pictor şi poet.. Timp de mai bine de 50 de ani, artistul a creat sute de cruci din lemn în stilul caracteristic şi „ vesel”, tradiţie de a cărei continuitate s–a ocupat după moartea sa ucenicul Dumitru Pop Tincu. Pentru pictarea scenelor, se foloseau culori tari: „ albastru de Săpânţa”, verde,

galben, roşu, alb.

Cimitirul îşi are originea în câteva cruci sculptate de Stan Ioan Pătraş. Astfel, în 1935, Pătraş a sculptat primul epitaf, iar din anii 1960 încoace, întreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar, devenind un muzeu în aer liber de natură unică şi o atracţie turistică. Epitafurile  prezentate aici sunt reprezentative.

"Sus pe dealul Baiţei

Sună – mi glasul trâmbiţei

Ce cu jale mi – a cântat

Să mor tânăr cu bănat

De tractor să fiu călcat

Lualar naiba tractorul

Că mi – o tăiat corpul

Şam lăsat trei copilaşi

În lume cu greu necaz

Şi pe mine mor jălii

Pă lume cît vor trăi.

În veci vei fi în gândul nostru."

25 ai.1982 

"Avionu mau adus

Dela spital dela Cluj

Eu aici mă odihnesc

Stan Anuţa mă numesc

Câte zile leam avut

Grea viaţa – m petrecut

Şi grea boală am avut

Doctori mult mau tratat

În zadar au încercat

Că moarte nu mau lăsat

Pînăm pămînt mau băgat."

A fost, pentru mai mult de 50 de ani, creaţia sculptorului Stan Pătraş, artist de prestigiu în domeniul arhitectural, tradiţie moştenită în generaţia sa din tată în fiu. La început el a sculptat în jur de 10 cruci pe an. Metoda muncii sale s – a păstrat şi în ziua de astăzi. Lemnul de stejar a constituit pentru Pătraş materialul ideal pentru sculptură, el rămânând şi în societatea contemporană martorul elementelor specifice ale culturii: motivele geometrice precum şi basorelieful. Culoarea albastră a acestor creaţii originale este un simbol al speranţei şi libertaţii.

Întreaga viaţă a satului este în strânsă legătură cu acest cimitir. Întreaga populaţie a Săpânţei, de la păstori, fermieri şi pădurari la doctori şi muzicieni a păstrat de – a lungul timpului vii tradiţiile şi obiceiurile sacre ale comunităţii având o contribuţie majoră la dezvoltarea culturii şi a conştiinţei naţionale, a memoriei colective, creându–se astfel o atmosferă veselă şi nu în ultimul având o nouă concepţie asupra existenţei pe fondul melodios al imnului vieţii. Spiritul creativ al lui Stan Pătraş a făcut ca acest monument al Săpânţei, Cimitirul Vesel, să fie şi astăzi un vestigiu al artei, culturii, al spiritualităţii şi de asemenea al civilizaţiei româneşti. 

Bibliografie:

Maramureş – Ghid turistic, Ed. Metaneira 2007

Cimitirul Vesel Săpânţa – autor Prof. Teodor Ardelean,Ed. Cartea Sonor 2006

Cimitirul Vesel unde morţii povestesc – Petru Ulian,Ed. Grinta 2005 

Prof. Deac Mariana

Şcoala cu Cls. I – VIII „ Vasile Alecsandri”, Baia Mare

elev Costin Orlando cls. a IV – a B

Foto: Mihaela Neag 

The Merry Cemetery from Sapanta 

The village of Sapanta in Maramures is famous in the whole world because of its unusual cemetery, one of the tourist attractions of the region. The merry cemetery from Sapanta became famous because of its painted crosses on the thumbs. The naïve paintings tainted in vivid colors depict scenes from the life and work of the dead persons that lay in there. Some of the messages on the crosses are written in verses, and full of humor.

The cemetery takes its name from the great number of crosses tainted in vivid colors as well as from the satiric poetry and epitaphs written on the wooden crosses. The legend says that having a merry attitude in front of death was an old Daces’ custom, because Daces did believe in eternal life. In fact, death was for them only a passage through another world, a chance of meeting Zamolxes, their supreme god, and not a tragical end.

It is the difference in attitude in front of death of the other peoples that makes this cemetery unique. Death is considered in the majority of cultures as being grave and impressive.

The unique character of this cemetery has been related to the Daces’ philosophy, based on immortality, and therefore death was a moment of joy, because the person was going to a better world.

It was the popular artist Ioan Stan Patras who created the cemetery in the 1930’s. For the next 50 years, the artist had continued to create hundreds of wooden crosses in his characteristic “merry style”. After Stan Patrascu’s death, his apprentice, Dumitru Pop Tincu continuated the work.

In painting the scenes, the artists used to employ strong colors such as “Sapanta blue”, green, yellow, red and white.

The cemetery began with several crosses made by Stan Patras in 1935. Since 1960, the whole cemetery was enriched with more than 800 such as crosses made of oak wood, and became this way a unique open-air museum and a must-see for the tourists. Here are some such "merry verses"

“Up on the Baita hill

Calls the clarion’s voice

Sorrowfully mourned to me

60To die young and upset

Hit by a tractor

May the tractor rot in hell

For he cut me in pieces

And I left behind 3 children

In a world full of sorrow.

They will mourn me

As long as they alive will be.

You will always be in our mind."

25 years. 1982

“The plane brought me home

From the hospital in Cluj

I lay here

Stan Anuta is my name

All my life was harsh and hard

And so my illness was

The doctors took care of me

But they tried in vain

Because death took grip of me

And sent me under the earth”.

The cemetery had been, for more than 50 years, the work of Stan Patras, prestigious wooden artist of his generation. At the beginning, the artist made about 10 crosses each year.

Then, his apprentices followed in his full steps, and his working method remained until now. It was the oak wood that became the best material for Stan Patras because of its strong essence. The strong oak wood allowed preserving on its surface the elements of the popular wooden culture: the geometrical motives such as ropes and circles and also the bas-reliefs. The blue color of these original masterpieces symbolizes hope and liberty.

The entire life of the village relies to the cemetery. All the villagers, from farmers and woodmen to doctors and artist had been keeping alive the sacred customs of the community. Each of the inhabitants contributed this way to develop the national spirit and culture, the collective memory by creating a merry atmosphere and a new vision of life. It was the creative spirit of Stan Patras that made this monument of Sapanta, The Merry Cemetery, to remain until now a significant trace of the Romanian art, culture, spirituality and civilization. 

Prof. Deac Mariana , Şcoala cu Cls. I – VIII „ Vasile Alecsandri”, Baia Mare

elev Costin Orlando cls. a IV – a B

Foto: Mihaela Neag

Translated by prof. Ioana Osian

Excerpt from “Customs and Traditions from Maramures, Romania”, Editie bilingva romano-engleza, carte electronica, Coordonator prof. Daniela Buda, Coperta prof. Octavian Pop, Editura Casei Corpului Didactic “Maria Montessori”, Baia Mare, 2012, ISBN 978-606-8262-41-5