Romanian Christmas traditions.2

The article comes in Romanian and English

Traditii de Craciun

„Mare sară-i astă sară!”

Aşa spune o colindă ...

Este Crăciunul, nu-i aşa?

Eu mă gândesc la ramura verde, înflorită...

Să vă spun ceva din povesta ei... Am născocit-o ... dar pare atât de adevărată... Toamna, pe 8 noiembrie , în calendarul creştin ortodox se sărbătoresc Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gabriil, care păzesc porţile raiului, unul cu sabia, altul cu ramura înflorită..., adică plin de iubire...

Una dintre cele mai vechi sărbători ale noastre, celebrată la data de 6 decembrie, e ziua Sfântului Nicolae , care ocroteşte în mod deosebit copiii. El deschide parcă poarta raiului. Pe toţi îi face mai buni. Unora le pune în ghetuţele curate dulciuri, iar celor care nu au fost prea cuminţi le lasă acolo, ca semn al trecerii sale, o nuieluşă, fiindcă ştie bine că se vor îndrepta văzând-o. S-ar părea că ar fi ruptă chiar din pomul raiului.

Îmi place să cred că până la Anul Nou, toţi copiii care au primit-o se schimbă, devin mai buni, cum suntem noi acum. Poate că ea devine chiar sorcova care aduce urări atât de frumoase şi ne înveseleşte aşa de mult, încât tot anul suntem mai optimişti.

Să vă spun acum ce am făcut eu, fiindcă ştiu bine că sorcova era înainte chiar o crenguţă de măr. Am pus o ramură la înflorit...Ştim cu toţii că mai demult Anul Nou începea primăvara, la 1 martie, şi era mai simplu să te gândeşti la viitoarele roade.

Oamenii care au născocit recitativul sorcovei , aducător de belşug, pace şi bucurii, îşi mai aduceau aminte de asta. Ei îşi împodobeau casa” La fereşti cu flori domneşti”, cum spune colinda noastră, fiindcă în vremurile de demult , în vremea colindatului erau flori.

Florile domneşti nu cresc în grădina omului de rând. Nouă ne-au rămas florile de hârtie, iar mai nou, de când sunt sere pretutindeni punem şi noi” flori domneşti”. Multă lume credea că trandafirul e floarea domnească, adică floarea care i se cuvine Domnului.

N-aţi văzut că în icoane se văd flori de trandafir? Ce făceau străbunii noştri pentru a avea flori de măr şi de păr, în vremea Anului Nou, fiindcă, pentru ei era important să respecte tradiţia, semenele bune ale anului?

Puneau de Sfântul Andrei, cum am făcut şi eu, pe 30 noiembrie, mlădiţe de măr, de păr într-un vas cu apă pe sobă. Până la Anul Nou, el înflorea. Cu smiceaua aceea umblau băieţii la sorcovit. Era aducătoare de belşug. Duceau la case vestea cea bună, erau parcă asemenea îngerului iubirii de oameni.

Fetele nu aveau voie să se ducă pe la case, duceau sărăcie. Chiar şi acum, tradiţia se păstrează în satele mai retrase, iar la oraş, am întâlnit oameni care privesc pe vizor şi, dacă văd fete, nu deschid uşa.

Uşa casei e ca poarta raiului. În casă, iubiţi de părinţi, ne simţim bine şi înţelegem din urarea „Să vă fie casa casă,/ Să vă fie masa masă” , că e adevărat, casa înseamnă mai mult decât un loc de adăpost trecător...Altfel de ce s-ar numi unele case „Casa copilului”, „Casa de bătrâni”...

De aceea lor li se spune „Să trăiţi , să înfloriţi,/ Ca un măr, ca un păr,/ Ca un fir de trandafir...”

Să vă mai spun ceva... Se crede în popor că cerurile stau deschise de la Crăciun până la Bobotează. Să fie, oare, lăsat totul în în grija colindătorilor... a sorcoveţilor... să fie ei atât de importanţi?

Desigur, dacă seamănă în lume belşugul speranţei, al bucuriei.. Trebuie să fii curat la suflet, plin de iubire pentru a vedea asta. Poate că de aceea, fiindcă numai Pruncul din iesle a reuşit, an de an ne amintim asta...

“Lin,

Sărbătorile vin!

Desprinse din vise,

Colindele ninse

Revarsă în în lume

Doar veştile bune.

Acum, de sărbători,

Vin colindători.

Ei cutreieră lumea, seămănă noroc

Miros de busuioc,

De dulce cozonac,

De brad şi de răşină,

De ninsori pufoase şi moi.

Primiţi-i în casă,

Cu daruri pe masă,

Cu chipul senin

Uite-i că vin!

Ei vin de pe drum

Azi, la soroc.

Aduce noroc

Colindul ce-l spun

Prietenii mei.

În căsuţa cea săracă

În căsuţa cea săracă,

La Bethleem, unde-i grăjduţul,

În ieslea-n care şi-azi,uitată,

Mai stau Măicuţa şi Pruncuţul...

Colindă, colindă,

Nu-i nimeni să aprindă

O lampă la ndă

Şi-o flacără-n tindă.gri

Şi-i noaptea-n poiată ,

Şi ieslea-ngheţată ,

Şi Iuda ne vinde,

Colinde, colinde, colinde...

S-au dus şi magii fără teamă

Spre casa lor îndepărtată,

Doar Sfântul Prunc şi Sfânta Mamă

Stau tot în ieslea îngheţată.

O, drag Pruncuţ fără de ţară

Şi singuratică Măicuţă,

Veniţi la mine-n inimioară

Şi staţi în casa mea călduţă.

Vedeţi, pomii-n iarnă

Podoabă-s şi slavă!

Gătit sărbătoreşte

Şi măru-nfloreşte.

Şi sufletul meu

Surâde ca el,

Se simte azi zeu,

E darnic şi el.

Colindul e scurt,

Deşi n-am fi vrut!

Dar tot ce am spus

Lumină se face,

Aduce iar pace...

Şi-un suflet trudit

De-un an chinuit

Mai poate spera.

Ani mulţi, bucurii...

Sănătate, noroc

S-aveţi la un loc

Ce inima cere...

Şi-aduceţi mângâiere

Şi celor ce n-au...

N-au poate un ban,

N-au poate un moş,

N-au poate un rost.

Suntem fericiţi

Că azi ne-aţi primit

Cu drag mare-n casă,

În inimă- aleasă.

Suntem mai micuţi,

Nu cerem colăcuţi,

Nu cerm nici mere

Ne face plăcere

Să vă spunem cinstit:

Mulţumim că azi ne-aţi primit.

De urat, am mai ura,

Dară timpul nu ne lasă,

Vom merge la noi în clasă,

Să punem smicele-n glastră,

Tot anul să ne-amintească,

Ziua-aceasta-mpărătească.

Să nu mai greşim cu voie,

Poate că nici de nevoie.

Mai avem de mers acum,

La profesori, de Crăciun,

Să promitem să-nvăţăm,

De părinţi să ascultăm,

Să fie mândri de noi tare

Ca de smicelele-n floare. ”

Prof. Elena Calincan

Christmas Traditions in Romania

Christmas makes me think about a green twig with flowers (in bloom)

Let me tell you the story of this twig. In autumn, on the 8 of November, we Romanians, Orthodox Christians, celebrate the feast of the saints Michael and Gabriel, archangels who guard the Heaven’s gates. One of them holds a sword, the other has a flowered branch, which means love.

One of the oldest Romanian popular celebrations is the feast of Saint Nicholas, who loves and protects children. Saint Nicholas opens the Heaven’s gates and makes everybody better.

Protector of children, he rewards good children with sweets in their boots, carefully cleaned for the day. The naughty ones receive but a rod as a sign of his passage, because the saint knows very well that they will come to reason at its sight. There are popular beliefs that the saint’s rod was taken from the heaven’s tree itself. It seems to be broken from the tree from Eden.

Saint Nicholas’s rod has magical powers. It seems that this twig was brought.

It’s good to think that by New’s Year eve all the children who received the rod become good as we are now. Maybe this rod changes into the stick decorated with flowers that carries all the wishes for the New Year and makes us merrier and optimistic for the year to be.

Let me tell you now what I’ve done. I put the New Year stick in a glass of water, because in the past it was just a twig from an apple tree. We all know that longtime ago, New Year begun on spring, on the 1st of March, and it was easier to think about the harvests to be.

People who created the verse for the sorcova, that brings peace and joy used to remember that. They used to adorn their houses with “lordly flowers at the windows”, as the Christmas carol tells, because there were flowers at the time of singing Christmas carols.

Lordly flowers do not grow in everybody’s garden. We were left but the paper flowers, and, recently, since we have greenhouses all over the places, we also put lordly flowers. Many people believe that the rose is the lordly flower, the proper flower for God.

We can see roses in the sacred pictures. Our ancestors used to put apple tree twigs into water, in order to have lordly flowers to adorn their windows and observe tradition this way.

For the Saint Andrew’s feast, on the 30 of November, they used to put the twigs into water, near the stove, and, by the New’s Year eve, the twig was in bloom. Young boys took the twig when they went to sing Christmas Carols, because using it brought plenty. They were announcing the good news, being like the Angel of love between people. Girls weren’t allowed to go to people’s houses, their visit meant poverty. The door of the house is like Heaven’s door. Inside, we feel good, loved by our parents, and we truly understand the wish: ”be your house a house / and your lunch a feast”. The house is far much than a transitory shelter. This could explain names such as “House for children”.

People believe that the Heaven’s gates that open for Christmas remain opened until Saint John’s feast, Boboteaza, in January. Could be Christmas carolers that important? Yes, of course, because they bring the plenty of joy and hope into the world. You must be open hearted and full of love to understand this. Love is the Christmas message: the Holy Child comes every year into our houses to remind it to us.

“Christmas carols full of snow

Part of our dreams

Lay in our world

Only good news.

Now, in winter time,

Carolers come to our house.

They wander the world, bringing us luck

They let us feel

the basilics scent

the sweet bakery

the scent of the fir tree

Welcome the carolers

And let them in

With presents and joy

And smile on your faces.

Because it brings luck

The carol my friends sing

In their poor home. ”

By prof. Elena Calincan

Translated by prof. Ioana Osian

Excerpt from “Customs and Traditions from Maramures, Romania”, Editie bilingva romano-engleza, carte electronica, Coordonator prof. Daniela Buda, Coperta prof. Octavian Pop, Editura Casei Corpului Didactic “Maria Montessori”, Baia Mare, 2012, ISBN 978-606-8262-41-5