Romanian customs and traditions from the region of Chioar, Maramures

The article comes in Romanian and English

Tradiţii si obiceiuri din zona Chioarului 

Ca în toate localităţile din judeţul Maramureş, şi în comuna Boiu Mare, localitate din zona Chioarului a judeţului Maramureş "civilizaţia lemnului" îşi spune cuvântul. Atât casa cât şi celelalte construcţii tradiţionale din cadrul gospodăriei au fost ridicate din lemn de stejar şi fag, cu o uşoară fundaţie de piatră clădită, cu acoperiş din paie, şindrilă, ţiglă sau tablă. Din gospodăria ţărănească putem enumera următorele elemente: casa cu una sau două încăperi şi tindă, şura cu grajd, "găbănaşul" (cămara exterioară), coteţele pentru porci, coteţele pentru găini, lemnăria, coşarul (coştei), privada (W.C.-ul exterior), fântâna cu cumpănă, cuptorul de pâine, vasul pentru adăpatul vitelor, stupii cu albine, ocolul pentru oi, poarta şi împrejmuirile.

În evoluţia gospodăriilor din comună, un rol important l-au avut ocupaţiile, starea social-economică, tradiţia locală, forma de teren, precum şi materialele de construcţie şi experienţa meşterilor populari. Gospodăriile ţăranilor exprimă situaţia economică, gradul de cultură, precum şi simţul gospodăresc tradiţional al fiecărei familii din sat. Fiecare colţişor al gospodăriei este marcat de prezenţa omului care îşi trăieşte viaţa după regulile proprii, reguli statornicite de veacuri şi care pentru el au căpătat statut de lege. Marile momente din viaţa omului (naşterea, nunta, moartea, jocul ţărănesc etc.) se desfăşoară în acest mic  univers.

Astăzi, când noul îşi spune cuvântul în toate domeniile, gospodăria ţărănească tradiţională suferă şi ea o metamorfoză. O serie de construcţii din lemn şi pământ dispar, fiind înlocuite cu construcţii din cărămidă şi beton, etajate şi supraetajate. Casele îşi îmbogăţesc numărul încăperilor, îşi schimbă organizarea spaţiilor, îşi introduc cameră de baie, iar în ultimul timp au microcentrale pentru încălzirea întregii gospodării.Interiorul locuinţelor este supus obiceiului local, fiind adaptat nevoilor practice şi ocupaţiilor zilnice ale fiecărei familii. În  încăperea principală se aflau: soba, unul sau două paturi din lemn, lada pentru păstrarea hainelor, masa din lemn lustruită, scaune din lemn, lada de zestre, leagănul pentru copii etc. Actualul interior al caselor s-a adaptat cerinţelor moderne, preluând puţine elemente tradiţionale. Din cele mai vechi timpuri, femeile din Boiu Mare au căutat să înfrumuseţeze interiorul casei prin ţesături confecţionate cu multă măiestrie. Ele erau făcute din cânepă, in, bumbac, lână sau combinaţii ale acestora. Apariţia macrameului a determinat gospodinele să confecţioneze şi mileuri de o rară frumuseţe. 

Portul popular este ca o carte de vizită a fiecărei localităţi, exprimând tradiţia specifică locului. Portul femeiesc cuprinde: cămaşa de corp, cămaşa scurtă cu dantelă la piept, poalele albe cu partea inferioară croşetată, bluza de mătase, un şorţ din bumbac sau lână, batic, vestă de culoare închisă înflorată cu paiete, mărgele şi opinci sau pantofi cu toc jos. Bărbaţii purtau cămaşă albă cu broderii la mâneci, vestă neagră, pantaloni albi din lână, opinci sau bocanci, curea lată şi pălărie sau căciulă, în funcţie de anotimp. Acum costumele tradiţionale sunt  îmbrăcate numai de sărbători, în restul anului folosindu-se vestimentaţie de oraş.

Ca de altfel în toată zona etnografică Chioar, în Boiu Mare, obiceiurile au căpătat caracter de lege, ca urmare a însuşirii şi respectării lor de către marea majoritate a populaţiei. În general obiceiurile tradiţionale sunt strâns legate de sărbătorile religioase.

Obiceiurile de iarnă sunt cele mai frumoase şi mult aşteptate de locuitorii comunei, ca de altfel peste tot la români. Prima este sărbătoarea Sfântului Nicolae, în ajunul căreia copiii îşi aranjează încălţămintea la uşă pentru a primi darurile de la Moş Nicolae: obiecte de îmbrăcăminte, dulciuri şi chiar bani pentru cei cuminţi, sau nuieluşa pentru cei neascultători. De la începutul Postului Crăciunului în sate se aud colinde tradiţionale, ca repetiţie pentru Crăciun. Cu o săptămână înainte de Crăciun are loc ceremonialul sacrificării porcului. În seara de Ajunul Crăciunului copiii pornesc în grupuri de 3-5 la colindat prin sat, întâi la neamuri şi vecini apoi pe la restul caselor. Colindătorii sunt răsplătiţi cu colaci, mere şi nuci, iar la miezul nopţii fiecare se întoarce acasă. După miezul nopţii încep să umble prin sat colindători adulţi. Ei sunt primiţi cu vin, horincă, cozonaci şi fructe. Fiecare grup se opreşte la un moment dat la una din case şi petrece împreună cu gazda până în zori. Cei bătrâni se adună la una din casele

lor şi cântă colinde. În ziua de Crăciun toţi sătenii, îmbrăcaţi în costumele  tradiţionale, merg la biserică. În a doua zi de Crăciun, după ce se întorc de la biserică, sătenii organizează jocuri ţărăneşti, la una din casele mai mari din sat (mai recent, la căminul cultural).

Noaptea Anului Nou este prilej pentru tot felul de "previziuni" în privinţa legăturilor între fetele şi feciorii satului în anul ce vine. Tot în acestă seară, ca glumă, sătenii îşi schimbă pe ascuns porţile între ei, fără a le distruge. În prima zi a Aului Nou, toţi credincioşii merg la Biserică, iar copiii umblă cu Pluguşorul.

În ajunul Bobotezei sunt sfinţite casele, iar de Bobotează sătenii merg la biserică purtând vase cu apă spre a fi sfinţită. Acestă apă este folosită de săteni, dar este dată şi animalelor bolnave pentru a se însănătoşi.

De Buna Vestire, încă înainte de răsăritul soarelui, sătenii strâng crengile şi frunzele uscate şi le dau foc în mijlocul livezilor, simbolizând arderea răului anului care a trecut. În Duminica Floriilor sunt cinstiţi morţii, sărbătoare cunoscută sub denumirea de "luminaţie". Cu o zi înainte sătenii merg la cimitir şi curăţă mormintele, iar duminica merg la ora fixată de preot, care ţine în cimitir o slujbă de pomenire a morţilor. Gospodinele împart la săraci şi copii cocuţi, dulciuri şi pancove, bărbaţii se cinstesc cu horincă iar pe morminte se pun lumânări aprinse.

De Sfântul Gheorghe se obisnuieşte "udarea" fetelor şi celor care poartă numele de Gheorghe.

După Postul Mare şi după spălarea rituală din noaptea zilei din ajunul Paştelui, familiile merg cu lumânări la biserică aprope de miezul nopţii. Preotul începe slujba afară, biserica este înconjurată de trei ori de credincioşii cu lumânările aprinse apoi se intră în biserică. A doua zi de Paşti, după ce mergeau la biserică, sătenii organizau un joc care ţinea până spre miezul nopţii.

Există de asemenea multe obiceiuri legate de evenimente familiale: naşterea unui copil, căsătoria, moartea. După naşterea copilului moaşa are grijă de copil şi de mamă timp de trei zile, iar copilul este îmbăiat zilnic în apă în care se pun diferite obiecte aducătoare de noroc. După aceea, timp de 40 de zile mama nu primeşte vizite şi se îngrijeşte exclusiv de copil. La 40 de zile de la naştere mama copilului merge la biserică pentru "molitvă", iar la şase săptămâni are loc botezul. Ritualul botezului este unic în ţară. Numele copilului este în general preluat de la bunici sau străbunici. Participanţii aduc daruri copilului, de regulă îmbrăcăminte.

Cu ocazia căsătoriei sunt parcurse anumite etape obligatorii: peţitul fetei, mersul pe vedere (vizita de răspuns a părinţilor fetei), logodna, căsătoria la primărie (în general cu o săptămână înaintea nunţii), cununia la biserică şi nunta. Cununia religioasă este precedată de perindarea alaiului, cu dialogurile tradiţionale, pe la casele mirelui, naşilor şi miresei, unde se desfăşoară nunta propriu-zisă.

Locuitorii comunei au o fire veselă, fiind gata să folosească orice eveniment deosebit pentru petrecere şi bucurie. Ei sunt şi foarte ospitalieri, dovadă fiind şi obiceiul de a servi cu ceva pe oricine intră în ograda sau casa lor. De regulă, musafirul este servit "în fugă" cu slănină, cârnaţi, pâine, horincă şi vin.

Traditions from the region of Chioar, Maramureş, Romania

Wood is a definitory element (an emblem) for the village of Boiu Mare as well as for the whole area of Maramures. The house and the traditional annexes are made of oak and beech wood, built on a light foundation of stone, and a roof made of straw, tile or iron sheet. A traditional peasant household must have the following elements: the house with one or two rooms and veranda, the shed and the stable, the “gabanas”- an outside storage room, the pigsty and thehen coop, the corn storage room (costei), the outside toilet, the wood yard, the bakery, the

watering place, the draw well, the sheep fold, the colony of bees and the gate and fences.

The rural households reflect the economic situation and the culture of their inhabitants, as well as the economic common sense of the owner. Every corner of the peasant household bears its owner’s mark, because peasants live in their universe according their own rules, old as life itself. Those rules govern the most important events of the peasant life: birth, wedding, death, the round dances.

Nowadays, when new rules tend to replace the ancient traditions, the traditional household undergoes a metamorphosis.

Some of the wooden buildings disappear, replaced by modern concrete and bricks ones, with two or more levels. The number of rooms in the house increases, their organization changes. Wanting more comfort, people build bathrooms inside the houses and introduce modern heating system for the whole household. The space inside the house is adapted to the local custom as well as to each family’s specific needs. In the old peasant houses, there was a main

room with stove, one or two beds made of wood and a chest containing the woman’s dowry and the clothes, a polished wooden table, and the crib. Way to modernity, the house left behind number of the traditional elements.

Women from Boiu Mare have always been famous for their ability to make linen cloths to decorate the walls and other places of the houses. Later one, they also learned to make beautiful laces. 

As well as for other Romanian regions, peasants' clothes are like a visit-card, the core of tradition. In our region, women wear a shirt, a shorter shirt decorated with lace on the chest, a white skirt with the lower part knitted of wool, a silk blouse and an apron made of wool or cotton, a head kerchief, a dark-colored vest embroided with beads, a beads necklace, peasant sandals or low-heel shoes. Men wear a white shirt with decorations at the sleeves, a black vest and white wool trousers, peasant sandals or boots, a large strap and a hat or a fur cap in winter. Nowadays, traditional clothes are worn only for big celebrations, people using modern clothes in their daily life.

Generally, traditions have been closely related to religious feasts. They became rule after being assimilated by a large part of the population.

The most beautiful traditions are those related to the winter celebrations. People of our village await them impatiently all long of the year. The feast of Saint Nicholas First opens the winter celebrations. On the feast’s eve, children polish their shoes carefully and then place them on the door step to receive the saint’s presents: sweets, clothes, or even money for the children who behave well, but also a wig for the naughty ones. In the Romanian tradition, Saint Nicholas is the one who brings presents to the children who behave well all year’s long. Christmas carols can be heard in the villages from the beginning of the Advent, as a rehearsal for the big feast. A week before Christmas pigs are sacrificed.

On Christmas Eve, in the evening, carolers start to wander in groups of 3 or 5. Children open the way. They first visit their relatives, then the neighbors, and everybody else in the village.

The carolers receive apples and nuts in reward. They are allowed to go singing until midnight, then they must go home. At midnight, there is time for the adult carolers. Hosts treat them with wine, plum brandy and pound cakes. Finally, each group stops to a house where they remain till dawn to celebrate. Old people gather and sing carols. On Christmas day, everybody goes to the church wearing their best clothes. The next day, after the mess, peasants organize traditional dances in somebody’s big yard.

The New Year’s Eve is full of all kind of beliefs, games and jokes. People try to foretell which young boy and girl will become close to marry on the year come. They also make fun one of the other. For example, they change the place of the gates, without destroying them. On the New Year’s first day, people go to the church and then children go round the village as for Christmas.

They recite the verses of Plugusorul, a traditional poetry meant to bring joy and prosperity in all the houses.

On Saint John’s feast, the 6 th of January, the priest visits all the houses and arouses them with holly water. Then, people go to the church and bring bottles of holly water to their houses.

They also give holly water to drink to the sick animals. The holly water is kept carefully all the year’s long because it may be useful to people and animals as well.

On the Annunciation, at dawn, people bring together dry herbs and wood in their orchards and burn them in order to burn down all the past year’s evil.

People remember and mourn their dead relatives on Palm Sunday. In Transylvania, this day is called “luminatie” (the Light’s Day). A day before, people go to the cemetery and clean the tombs. Then, on Sunday, the priest celebrates a mess for the dead. Thumbs are covered with flowers and light candles. Women give small knot-shaped breads, sweet pies and other sweets to the poor and children. Men drink plum brandy.

On Saint George’s feast, young boys use to water young girls and men called Gheorghe.

The next big feast is Easter, preceded by the Lent. A day before Easter, people wash themselves in a symbolic way. In the evening, by midnight,  everybody goes to the church with light candles. The priest starts the mess outside, people go round the church three times, keeping light candles and singing Easter songs, then they enter the church to hear the mess. On Easter's second day, they organize a big round dance.

Birth, marriage and even death give also way to celebration. After a child’s birth, the midwife takes care of mother and child for 3 days. She bathes daily the little one in special water with objects that bring luck. Then, for the next 40 days, the mother takes care of her baby and nobody can visit her. When this period finishes, the mother goes to the church to a special mess.

When the child is 6 weeks old, he is baptized following a unique ritual. The child generally takes name from his grandparents. For the baptism, children receive presents, mainly clothes.

Marriage must also follow a series of rituals: the girl’s asking for marry, the visit for seeing, when the girl’s parents agree to the marriage, the betrothal, the marriage at the village’s house (generally a week before the feast), the marriage mess and then the feast. The bride and groom go to the church with a big train of friends and relatives. The religious wedding is preceded by the retinue’s visit to the houses of the groom, gos parents and bride, where the proper wedding traditions take place.

The merry villagers take each opportunity to have fun and party. They are very hospitable. Their custom of serving all people who visit their homes with food and drinks is a very good proof of it.

Usually, they serve their guests on the spot with home cooked smoked bacon, and sausages, bread and horincă (very strong home made spirit) and wine.

prof.înv. primar Centeri Florentina

Translated by prof. Ioana Osian

Excerpt from “Customs and Traditions from Maramures, Romania”, Editie bilingva romano-engleza, carte electronica, Coordonator prof. Daniela Buda, Coperta prof. Octavian Pop, Editura Casei Corpului Didactic “Maria Montessori”, Baia Mare, 2012, ISBN 978-606-8262-41-5