Romanian customs: The Engagement - Logodna

 The article comes in Romanian and English

Logodna

La peţit mergea viitorul mire cu un prieten sau neam. Dacă mirele era mai timid, însoţitorul peţea în numele lui. Peţitul se făcea în ziua de marţi.

Mirele nu primea răspunsul pe loc. El venea «după vălaş » (răspuns) joi seara. Dacă răspunsul era afirmativ, i se spunea, dacă peţitul era refuzat se invocau diverse motive: ba că fata e prea tânără,ba că le-o murit cineva din neam, ba că-s câşlegile (perioada când se pot face nunţi) prea scurte, etc.

Logodna se numeşte «tomală ». După ce feciorul a primit vălaşul, sâmbăta seara viitorii miri însoţiţi de o fată şi un băiat (druşca şi stegarul) se duc la preotul din sat să-i învoiască. După prezentarea mirilor în faţa preotului acesta va anunţa la biserică, după terminarea slujbei, în trei duminici consecutiv logodna dintre cei doi, făcând precizarea că «dacă cineva cunoaşte vreo piedică să anunţe preotul ». Această predică putea fi gradul de rudenie. Căsătoria este oprită până la gradul patru (între fraţi, veri primari, veri de-al doilea), dar sunt cazuri în care, cu acordul special al bisericii (se plăteşte dispensie), se pot căsători veri de gradul doi. Logodna era considerată oficială numai după anunţarea ei de către preot în biserică. Mai demult, mirele îi dădea miresei o năframă de culoare deschisă (albă, crem, galbenă). Acum, mirele îi dă miresei inelul de logodnă şi alte bijuterii. Nu se schimbau inelele pentru că nu se oferea inel, mirii nu aveau inele.

După ce înţelegerea este făcută şi tomala stabilită, sâmbăta după-amiaza, mama feciorului, însoţită de un grup de 6-8 fete şi femei merge la casa miresei pentru a «da mâna », semn că se  invoieşte ca fata să-i fie noră. În momentul când dau mâna, atât mama mirelui cât şi mireasa poartă zadii de lână şi «dau mâna prin zadii».

La masă se servesc băutură, pancove şi haluşte (sarmale). Nu se aranjează masa şi servesc cu mâna, fără a se folosi furculiţa sau lingura.

Nu se purtau discuţii despre zestre. Părinţii dau drept zestre ceea ce-şi permit. Zestrea nu este şi nu a fost un obstacol pentru fericirea tinerilor. Astăzi, zestrea constă în mobilier pentru casă, vase, covoare, care se cumpără. Mai de mult, zestrea consta în perne cu săcuţi (feţe de pernă) cusuţi dinpânză de casă de către fată, ţoluri (covoare) cu care se împodobea casa, ştergători (ştergare).

Toate acestea erau făcute de mâna fetei, cusute sau ţesute. Dacă familia era avută şi nu mai erau alţi copii, fata mai primea vacă cu lapte, porc şi păsări.

Logodnele nu se strică, deoarece fata care a stricat logodna «nu are un preţ bun», şi este vorbită de rău în sat. Dacă băiatul strică logodna, este considerat «batjocuros », şi va fi evitat de fete şi de familiile acestora. 

Material realizat de învăţător Zaplac Marcela, Şcoala cu clasele I – VIII „Vasile Alecsandri” Baia Mare şi învăţător Paşca Măricuţa, Şcoala cu clasele I – VIII Ieud, Maramures 

The Engagement

It was the future groom who went to the parent’s house to ask the young girl to marry him.

He was usually accompanied by one of his friends or relatives. Tuesday was a proper day for the asking in marriage. The groom didn’t receive an immediate response to the asking, but had to come back on Thursday evening. If the response was an “Yes”, he was told directly, if the girl didn’t want to marry him, he was told or the girl is too young, or one of the relatives was dead, and so on.

When the young boy has had the answer, on Saturday evening, he and the young girl went to pay a visit to the priest to seal the engagement. After this visit, it is the priest who makes the engagement known to the whole village after the religious service for 3 Sundays, adding that if somebody knows a reason for the two young people are not allowed to marry, he has to tell it to the priest. Kinship could be a possible obstacle for the marriage. Marriage was not allowed between brothers, cousins, second cousins, but, in very rare occasions, with the Church’s special permission (paid), second cousins were allowed to marry. In the past, the groom gave his bride a white or cream head kerchief as a sign of their engagement. There was no changing rings because people didn’t have wedding rings. Now, the groom gives his bride a wedding ring and other jewels.

After the engagement, on Saturday afternoon, the groom’s mother goes to the bride’s house, accompanied by 6 or 8 women and young girls. This visit means that the boy’s mother likes and agrees her future daughter in law. When they shake hands, both the young girl and the future mother in law wear woolen aprons and «shake hands through the aprons».

6The young girl awaits the older ones with sweet pancakes, sarmale and plum drink. There is no table set, and people are supposed to eat by hand. There were no discussions about the young girl’ dowry. The dowry never was an obstacle for the young people’s happiness. In the past, the parents gave their daughter as dowry useful things such as pillows, carpets, rugs and tapestry, embroidered towels, all of them home made. Any young girl was supposed to spin and weave the wool and therefore her dowry was a proud sign of the girl’s diligence and ability Nowadays, they give furniture, carpets, plates and dishes bought from the market..

If the family had the means, the girl was also given a milking cow, a pig and poultry.

Public engagements are not supposed to be broken. The girl who breaks the engagement is ill spoken in the village, and if the boy does this, he is called not reliable and therefore avoided by the young girls to marry and their families. 

Primary school teacher Zaplac Marcela, Şcoala cu clasele I – VIII „Vasile Alecsandri” Baia Mare

Primary school teacher Paşca Măricuţa, Şcoala cu clasele I – VIII Ieud, Maramures.

Translated by prof. Ioana Osian

Excerpt from “Customs and Traditions from Maramures, Romania”, Editie bilingva romano-engleza, carte electronica, Coordonator prof. Daniela Buda, Coperta prof. Octavian Pop, Editura Casei Corpului Didactic “Maria Montessori”, Baia Mare, 2012, ISBN 978-606-8262-41-5